cu ocazia zilei de 1 IUNIE,
tuturor nenorociților ce oprimă viața copiilor,
tuturor celor ce zădărnicesc intrarea sublimului în viața acestora,
politicienilor de pretutindeni, și da, celor români în special !
…
ţes viermii noapte, mamă,
și -n dudul ţării mele plouă, plouă
de seara până dimineaţa
iar şi iar…
ca o gogoaşă de mătase e ziua binefacerii lor
cu toate surorile ei curve, cu tot ce va urma
printre fuioarele de întuneric și de sfadă
zâmbesc amar şi mă ascund, cum ştiţi că sunt:
dement și certăreţ
om de nimic, leneș-naiv, bețiv
între voi beau
neîmpăcat, nemângâiat în dulcele-culcuș,
al vostru lapte
și ca-n burta mamei mele renegate
îmi adun zile de zile rugăciunile
odată şi încă o dată
-totdeauna pe cele de ieri le-am uitat zilei de azi-
le spun oricum,
aşa cum îmi vin,
deh! solitar! sunt un idiot chel vopsit în albastru
în ultra-marin cu sclipiri de sidef
iar gura mea e o meduză
expusă-n aerul unui circ sosit în oraș
alături de mormintele unor fanarioți noi …de tip roman
(știm, desigur, unde le-a fost și le este capul
…dar chiar și așa
de ce nimeni nu ne spune nimic
de poziția verticală a picioarelor lor?!)
bolind, vomitând,
îmi sprijin fruntea de rămăşiţa de credință,
apoi de mobil (nimeni nu poate să-mi reproșeze)
încerc chiar și numărul de urgență: 999
şi de sandalele unui alt ”otoman”
-un expatriat de nerecunoscut acum-
rege și poet al unui alt tărâm
Ovidiu…
și-mi spun NU!
apoi și altora spun tot: NU!
și tuturor apoi -NUșiNU!
bând pe datorie patriotică
am înghițit destul numai vin acru
barbar cânta… (femeia aceea însă a plecat și ea demult de la noi din bar
…în străinătate
Italia, Spania, Anglia- excursii )
demența mea și- a celorlalţi eroi din crâșmă
trece lejer de 40 %
fără sentimentalisme ușoare,
asta este și vârsta mea
nicio invidie
(nebunia ca și tinerețea nu cunoaște limite,
poezia, în schimb, e cu totul și cu totul altceva)
-de aceea rămâne inexprimabilă–
pe cei de 20 de ani îi rog să aștepte puțin
gura asta o mai sorb și voi fi gata,
întotdeauna treptele m-au obosit teribil la întoarcere,
pentru că am fost și rămân un om iubit toată viața,
ca un terorist prins târziu, duminică, în pînza ziarelor de scandal
am figura ștearsă a unuia care a murit demult
simt cum mă trec fiorii fericirii alene
și tuturor le nasc fără nicio greutate, în absolut,
poeme de la dreapta la stânga
și de la stânga la dreapta,
-poemele muncii mele de trântor-
cum dracu să nu mă iubească și
şi cum să nu se ”îngrijească” de mine
când le spun cu atâta sinceritate
cât sunt de parveniți și de ipocriți
de reduși mintal și de vânduți pe o bucată de zinc
hoți, parșivi, lipsiți de sentimente
lingăi, răutăcioși, neputincioși în inimă lor slabă
orbi, cum numai pruncii ar mai avea motiv să fie:
‘’-Țurțurașul mamei, hoțul tatei,
…sărmanul meu copil născut fără suflet’’
…………………………………………………….
Grijania voastră!
de puișori de crocodili
-născuțișialăptațilasânulunorcurve-
cum ați ajuns voi azi, toți,
”domnilor”
…nici măcar golani!
[embedyt] http://www.youtube.com/watch?v=ExOjwxODkVw%5B/embedyt%5D
arhiva ET IN ARCADIA EGO 