EMANUEL POPE- viitorul poartă ”aripi” …

 

 

 

tot ce s-a putut vedea s-a văzut

ne-am îmbătat din nou… cu firea

și am ales pușcăriași!

de-acum nu va mai putea urma

decât un exercițiu continuu

și apoi… perfecțiunea:

alți 26 de ani cu noi metode de jaf și acoperire

pe care-i vom termina ca și azi,

sărbătorind laolaltă, la final,  un alt record mondial:

vom alege-n fruntea țării UN MORT!

unul împușcat, bâlbâit

– chiar dacă limba-i de lemn i-a mai putrezit între timp,

îi vom scoate mai întâi de la odihnă capu’

și-l vom scutura o țâră de praf 

și de alte microorganisme pungașe,

peste coaste îi vom trece de două, trei ori peria de sârmă

să-i șteargă urma de gloanțe

îi vom pune apoi frumos astrahanul negru-n cap

și așa cu alai în consens democratic

il vom urca din nou în balconul său.

mândriei noastre, atunci, din piept,

pe loc îi vor crește ”aripi”

NENUMĂRATE ARIPI…DE MUŞTE !

până şi  viitorului îi vor creşte aripi

fiind un copil docil. 

……

spune-mi, tu, cititorule,

dacă pentru faza asta

nu merită să  arunci la gunoi 52 de ani de viață?

pentru faza asta și atât…

numai când te gândești cum se vor scutura de ciudă și scârbă-n mormânt

Bulgakov, Kafka, Platonov și Marquez

cum dracu’ să nu te mândrești și noaptea că ești român

în România începutului de secol XXI !?

 

 

…mama ei de literatură,

de istorie trăită degeaba,

de oameni și de viață

asemeni!

 

din seria nouă ” Voodoo child” (2016)

 

[embedyt] http://www.youtube.com/watch?v=TOZsawn5ipc%5B/embedyt%5D

 

Anunțuri

Emanuel Pope – Țes viermii noapte, mamă!

 

 

cu ocazia zilei de 1 IUNIE,

tuturor nenorociților ce oprimă viața copiilor,

tuturor celor ce zădărnicesc intrarea sublimului în viața acestora,

politicienilor de pretutindeni, și da, celor români în special !

ţes viermii noapte, mamă,

și -n dudul ţării mele plouă, plouă

de seara până dimineaţa

iar şi iar…

ca o gogoaşă de mătase e ziua binefacerii lor

cu toate surorile ei curve, cu tot ce va urma

printre fuioarele de întuneric și  de sfadă

zâmbesc amar şi mă ascund, cum ştiţi că sunt:

dement și certăreţ

om de nimic, leneș-naiv, bețiv

 între voi beau

neîmpăcat, nemângâiat în dulcele-culcuș,

al vostru  lapte

și ca-n burta mamei mele renegate

îmi adun zile de zile  rugăciunile

odată şi încă o dată

-totdeauna pe cele de ieri le-am uitat zilei de azi-

le spun oricum, 

aşa cum îmi vin,

deh! solitar! sunt un idiot chel vopsit în albastru

în ultra-marin cu sclipiri de sidef

iar gura mea e o meduză 

expusă-n aerul unui circ sosit în oraș

alături de mormintele unor fanarioți noi …de tip roman

(știm, desigur,  unde le-a fost și le este capul

…dar chiar și așa

de ce nimeni nu ne spune nimic

de poziția verticală a picioarelor lor?!)

bolind, vomitând,

îmi sprijin fruntea de rămăşiţa de credință,

apoi de mobil (nimeni nu poate să-mi reproșeze)

încerc chiar și numărul de urgență: 999

şi de sandalele unui alt  ”otoman”

-un expatriat de nerecunoscut acum-

 rege și poet al unui alt tărâm

Ovidiu…

și-mi spun NU!

apoi și altora spun tot: NU!

și tuturor apoi -NUșiNU!

bând pe datorie patriotică

am înghițit destul numai vin acru

barbar cânta… (femeia aceea însă a plecat și ea demult de la noi din bar

…în străinătate

Italia, Spania, Anglia- excursii )

demența mea  și- a celorlalţi eroi din crâșmă

trece lejer de  40 %

fără sentimentalisme ușoare,

asta este și vârsta mea

nicio invidie

(nebunia ca și tinerețea nu cunoaște limite,

poezia, în schimb, e cu totul și cu totul altceva)

-de aceea rămâne inexprimabilă

pe cei de 20 de ani îi rog să aștepte puțin

gura asta o  mai sorb și voi fi gata,

întotdeauna treptele m-au obosit teribil la întoarcere,

pentru că am fost și rămân un om iubit toată viața,

ca un terorist prins târziu, duminică, în pînza ziarelor de scandal

am figura ștearsă a unuia care a murit demult

simt cum mă trec fiorii fericirii alene

și tuturor le nasc fără nicio greutate, în absolut,

poeme de la dreapta la stânga

și de la stânga la dreapta,

-poemele muncii mele de trântor-

cum dracu să nu mă iubească și

 şi cum  să nu se ”îngrijească” de mine

când le spun cu atâta sinceritate

cât sunt de parveniți și de ipocriți

de reduși mintal și de vânduți pe o bucată de zinc

hoți, parșivi, lipsiți de sentimente

lingăi, răutăcioși, neputincioși în inimă lor slabă

orbi, cum numai pruncii ar mai avea motiv să fie:

‘’-Țurțurașul mamei, hoțul tatei, 

…sărmanul meu copil născut fără suflet’’

…………………………………………………….

Grijania voastră! 

de puișori de crocodili

-născuțișialăptațilasânulunorcurve-

cum ați ajuns voi azi, toți, 

 ”domnilor”

…nici măcar golani!

 

[embedyt] http://www.youtube.com/watch?v=ExOjwxODkVw%5B/embedyt%5D