nopţi

The All-Pervading- George Frederick Watts

Această clipă care ar putea să fie şi ultima clipă a

omului care mă prefac eu că sunt.”

(F. Pessoa)

 

 

în fiecare seară mă rog:

o, de n-ar mai fi nopţile…nopţile…

ce binecuvântare mi-ar atinge cu aripa-i durerea ce-o port!

dar nu…

încă o noapte care-mi deschide venele se cuibăreşte în visele mele

lăsând să curgă până la ultima picătură de sânge

rănile vechi înfloresc

pleoapele bolnave au uitat minunea alinătoare ce adulmecă somnul

în acele clipe de tragică singurătate

mi se face un dor  sfâşietor de tine…

măcar inima de ţi-aş fi simţit-o bătând într-un ritm al timpului provizoriu

să fi avut şi noi un înger păzitor în cerul orbit de-ntuneric

dar nu…

viaţa şi moartea ni s-a împărţit  atunci la doi precum anafura

din propria-mi fiinţă n-a mai rămas nimic!

mă-nvăluie cu timpul

o lungă şi rece aşteptare lipsită de răspuns

 

 

 

[embedyt] http://www.youtube.com/watch?v=io-7CqUkuPI%5B/embedyt%5D

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s