Federico García Lorca – Pequeño vals vienés

 

În Viena sunt zece copile,

un umăr pe care moartea suspină

şi-un codru de porumbiţe tăiate.

E o frântură de dimineaţă

acolo-n muzeul de promoroacă.

Este-un salon cu mii de ferestre.

    Ay, ay, ay, ay!

Primeşte acest vals cu gura închisă.

 

Acest vals, acest vals, acest vals

da, da, de coniac şi de moarte

care-şi înmoaie trena în mare.

 

Te iubesc, te iubesc, te iubesc,

odată cu jilţul şi cartea mea moartă,

prin coridorul prelung, melancolic,

în obscura mansardă a crinului,

în culcuşul vostru din lună

şi în dansul visat de ţestoasă.

    Ay, ay, ay, ay!

Primeşte-acest vals cu talie frântă.

 

În Viena sunt patru oglinzi

în care ecouri şi gura ta joacă.

Şi este o moarte la pian

ce zugrăveşte cu-albastru copiii.

Pe la mansarde sunt cerşetori

Ghirlande reci de plânsete sunt.

    Ay, ay, ay, ay!

Primeşte-acest vals care-mi moare în braţe.

 

Căci, dragostea mea, te iubesc, te iubesc,

în mansarda unde joacă băieţii

visând străvechi lumini ungureşti

în zvonu-nserării nepăsătoare,

visând oi şi crini de zăpadă

prin linişte frunţii tale, obscură.

    Ay, ay, ay, ay!

Primeşte-acest vals “Te iubesc pe vecie”.

 

Voi dansa în Viena cu tine

cu o mască ce are

cap de fluviu. Priveşte

ce maluri am, de hiacint!

Lăsa-voi gura pe pulpele tale

sufletul meu în poze şi crini

şi-n undele-obscure-ale mersului tău

iubesc, dragostea mea, dragoste, lasă,

vioară şi groapă, eşarfele valsului.

Anunțuri

Nostalghia – Andrei Tarkovsky (Mother Mother)


Mother, mother
Wives, little wives
Love me too
If you are going to the green garden
Take me too
If you will gather flours
Gather for me too
If you will do wreaths do it for me too
If you will go to the river Danube
Take me too
If you will put the wreaths on the water, put them for me too
Your wreaths were taken by the wind
Mine has drowned
Your friend came from war
Mine didn’t
He doesn’t come, the letter is not written
He forget me

Cesare Pavese – Verra’ La Morte e Avra’ i Tuoi Occhi ( Vittorio Gassman)

 

Cesare Pavese- Va veni moartea și va avea ochii tăi

 

 

Va veni moartea și va avea ochii tăi –
această moarte care ne însoțește
de dimineață pînă seara, neadormită,
surdă, ca o veche remușcare
sau ca un viciu absurd. Ochii tăi
vor fi atunci un cuvînt fără rost,
un strigăt înghițit, o tăcere.
Așa îți apar în fiecare dimineață,
cînd asupra ta însăți te apleci
în oglindă. O, scumpă nădejde
în ziua aceea o să știm și noi
dacă ești viața sau nu ești nimic.

Pentru toți moartea are o privire.
Va veni moartea și va avea ochii tăi.
Va fi ca și cum ai lepăda un viciu,
ca și cum ai vedea în oglindă
ieșind la suprafață un chip mort,
ca și cum ai asculta o gură închisă.
Muți vom coborî în abis. 

traducere de Dan Ciachir

Caravaggio

He was a painter of genius, who worked with extraordinary speed, painting directly onto canvas without even sketching out the main figures. His life was sulphurous and his paintin scandalous. Michalangelo Merisi, known as Caravaggio (the name of his native village near Bergamo), was a downright villain. Other artists had had brushes with justice before him: Duccio was a drunkard and a brawler. The quarrelsome Perugio was involved in street fights, and , as a young man spent time in prison. And the sculptor and goldsmith Benvenuto Cellini, accused of embezzlement, murder and sodomy, was incarcerated in the Castle Sant’Angelo. Caravaggio was repeatedly arrested and imprisoned. He confessed to the murder of an opponent at tennis whom he suspected of cheating, and he was rumoured to have committed other crimes. His powerful patrons found it increasingly difficult to extract him from the prison cells in which he so often languished. Caravaggio risked his life escaping from his last prison, on the island of Malta. The evidence suggests the he was sentenced for what we would now term paedophilia. He died, a persecuted outlaw, on a beach north of Rome, perhaps a victim of murder.His body was never found. Caravaggio is the most mysterious and perhaps the most revolutionary painter in the history of art. In rome, thirty-four years after the death of Michelangelo, he originated a violent reaction to the Mannerism of his elders, which he regarded as constrained, mawkish and academic. He created a new language of theatrical realism, choosing his models in the streets. In every subject he selected the most dramatic instant, even for the most sacred themes, like the Death of the Virgin, which he painted, almost without precedent, as a night-scene. The primacy of nature and truth was his watchword. In painting, Caravaggio is the apotheosis of what was later called the „Baroque”. The work of Caravaggio entered and exacerbated this tempestuous atmosphere. Every one of his works raised a scandal, and he made many enemies. Nicolas Poussin, who arrived in Rome shortly after Caravaggio’s death, observed: „He came to destroy painting”. The sockwaves produced by his work were powerful and log lasting,and his reputation did not survive them.His name was forgotten, and he had to wait three hundred years for his reputation to be vindicated.”With the exception of Michelangelo, no other Italian painter exercised so great an influence”, wrote the American critic Bernard Berenson, who had little time for Caravaggio and deemed him „incongruous”. During his lifetime, Caravaggio was deemed unacceptably provocative, and death offered no reprive. As Berenson describes it, „any work of strong chiaroscuro presenting huge, obese and vulgar protagonists, sacrilegiously posed as Christ or the Apostles, plumed heads, hordes of men and women wearing an ignoble and drunken aspect, young scallywags playing dice or cheating” was a „Caravaggio”.

Gilles Lambert

 

Maria Sava – eternitate

 „Ştiai că iadul e un rai desfrunzit?”

dincolo de râu

noaptea cea neagră coboară

ca un cheag de sânge

pe fundul inimii

de-a lungul apei

printre arbuştii ţepoşi de măceş

păşesc alături

pribeagul şi câinele său

-ochii rotunzi, câineşti poartă-n adâncuri

chipul

inima

şi suferinţa stăpânului

în sufletul lui de pribeag

omul simte

cum se avântă-nsetate sute de păsări

suspendat între două lumi

îşi numără singur

orele putrede

aşa cum râul învolburat

îşi numără

aceleaşi pietre de mii ani .

 

 

 

[embedyt] http://www.youtube.com/watch?v=IxAjAOgWXLM%5B/embedyt%5D