Nick Sava- Pricepuţii

 Marilena Muraru-Duminica noaptea în familie

Generalizând (puţin, ca de obicei), am putea spune că o altă trăsătură de caracter (şi comportament) a românilor este „priceperea”. Sau mai curând „pricepinţa”, dacă acesta ar fi un cuvânt românesc. Mai puţin priceperea de a face ceva, cât aparenţa, ba chiar convingerea că fiecare din noi, bărbat sau femeie, tânăr sau bătrân, incult sau intelectual, suntem suficient de pricepuţi în tot felul de domenii – suficient de pricepuţi pentru a ne da cu părerea şi a sfătui pe alţii.

Nu ştiu dacă şi asta este una din reminiscenţele „iepocii”… probabil că da. Pe atunci nu ne puteam permite să ne dăm cu părerea în problemele politice. La acele probleme se pricepea Unul, singurul care îşi permitea (şi profita la maximum de această “putirinţă”) să îşi expună pe larg „ideile”, oricât de idioate ar fi fost ele. A-l contrazice, echivala cu o erezie; a sugera completări, implica un mare risc… În lipsa „marelui” aşa şi pe dincolo, singurii care îşi permiteau să îşi dezvăluie o oarece pricepere în politichie era vreun „cadru de nădejde” – dar întotdeauna făcând referire la ideile Marelui Priceput, susţinându-şi opiniile cu citate din vasta operă a aceluia…

Oamenii de rând aveau dreptul să se priceapă la fotbal. Sigur, şi la alte câteva chestii. La vreme, la femei (bănuiesc, şi bărbaţi), la cărţi şi filme, la pescuit… dar mai ales la fotbal. Făceam şi desfăceam echipe, desfiinţam antrenori, înjuram (sau mai rar – doar când ţineau cu echipa „noastră” – elogiam) arbitrajul, dădeam pronosticuri, făceam clasamente…

A venit schimbarea şi ne-am descoperit drepturile. Din acel moment, am devenit „pricepuţi” în toate cele. Mai ales în politică, dar şi în economie, sănătate, învăţământ, administraţie, ecologie, probleme sociale… E bine, e bine! – susţineau cei pricepuţi în democraţie. Aşa trebuie să fie, poporul trebuie să-şi dea cu părerea. Şi jurnaliştii. Şi magistraţii. Şi profesorii, medicii, militarii, poliţiştii – mai ales politicienii!

Pe lângă problemele de interes general, bineînţeles ne dăm părerea şi în domenii cu interes mai redus. Desigur, despre fotbal. Oricât ar fi el de „sport-rege”, cel mult 10% din populaţie chiar e pasionată de fotbal. Cu părerea îşi dau şi cei 70-80% de indiferenţi care nu au văzut măcar un meci pe stadion. Desigur, din tradiţie… Dar am început să ne dăm cu părerea în gastronomie, muzică (inclusiv cea cultă), literatură („că nu e om să nu fi scris o poezie…”), astrologie, modă, maşini. Despre cum să creşti un copil (şi cum nu), despre cum să îţi înşeli nevasta şi cum să cucereşti „nevasta prietenului”, cum să faci bani (mulţi) pornind de la nimic, cum să îţi dovedeşti bunul simţ dăruind „Codul bunelor maniere” prietenilor, cum să explici de ce Mihaela Rădulescu e cea mai talentată scriitoare româncă în viaţă…

Deci, era normal ca acele locuri unde îţi poţi da cu părerea în public (şi nu doar nevestei) au mare căutare în acest moment. Cine poate, la TV; cine nu, pe bloguri, pe site-uri, pe ziare on-line. Opiniile devin măciuci, săbii (rar, florete). Oponenţii devin adversari, duşmani personali (şi publici) ireductibili. Dreptul la propria opinie devine polemică, înjurătură, ameninţare. Începând prin a ne dovedi spirituali, sfârşim a ne dovedi mojici, grobieni, violenţi…

Un singur lucru nu ţinem absolut deloc să dovedim: că suntem pricepuţi în domeniul în care ne desfăşurăm activitatea. Nu vei auzi un profesor care să explice pe larg reformele de care are nevoie învăţământul; nici un politician ce măsuri se impun pentru a reforma clasa politică; nici un medic… Mai mult, cei ce perorează despre neregulile ultimului meci nu îţi vor vorbi niciodată cum şi ce trebuie făcut ca un anumit lucru să fie făcut mai bine şi mai repede… Mai ales, nu îşi vor demonstra priceperea în domeniul respectiv.

De aceea nu pot numi „priceperea” românilor „pricepere”. Sunt absolut convins că, la nivel naţional, nu sunt mai mult de 30% de oameni cu adevărat pricepuţi, având ceea ce se numeşte „competenţă”. Şi de aceea numesc această calitate a românului, mai curând, „pricepinţă”. Ştiu că nu există în DEX, dar nici chiar DEX-ul nu a fost făcut de cei mai pricepuţi români… Mai este loc de completări.

[embedyt] http://www.youtube.com/watch?v=BbuCGagQrtY%5B/embedyt%5D