Emanuel Pope – numai nopțile…

 

numai nopțile mi se aliniază la fel
rimele niciodată iar iubirile nici atât
ca disperarea unor soldați în luptă
sub semnul unei înfrângeri continue
fiecare zi pe care o trăiesc nu e decât un rest
pe lângă alte resturi și o sumă de palavre
de care mă pot lipsi fericit.
dar nu mă plâng
lecțiile mi le-am învățat trăind
pe lângă propria-mi ghenă de gunoi
și de azi nu mai ating nimic
din ce-i stricat sau pute
și nici nu mă reped să smulg
prada din gura șobolanilor mei.

.
oh, tulbure speranță
fără acoolul tău aș fi murit de mult
și azi când beau de tine
la fel mă agăț tăcut
ca de iubirea unei curve
cu ea să-mi pot spăla pe ascuns
și mâinile și chipul și năpasta
dar e din ce în ce mai greu
…inspir, inspir până la greață
iar când expir
vomit
vomit, vomit, vomit
până devin de gheață.

 

[embedyt] http://www.youtube.com/watch?v=Al-o50uV2WQ%5B/embedyt%5D

 din seria nouă ”Voodoo child”, 2016

Anunțuri

Emanuel Pope – toți acești călăreți

 

Eugene Delacroix

de azi începând
vom încăleca norii,
-pe cei mai aprigi, mai fățarnici
mai negri și mai de neîndurat, aici, pe pământ-
și-i vom călări turbați
până vom scoate untul din ei
sufletul și limba lor de foc
…și cu ea vom pârjoli pământul.
.
de umerii lor vom atârna tot mai greu
și cu noi odată toată greutatea unei civilizații
ce cultivă moartea tacit
zorindu-i mereu, salivând,
le vom lăsa ca semn
în carnea de abur și fum
cu unghii înghețate de foame, frică și vânt,
numele nostru întreg:
PROSTIA UMANĂ.
.
Ori ei, ori noi!
-oamenii mileniului trei-
victorioși dar  înfrânți
dansând amețiți
în vârtejul propriilor noastre cuvinte
vom sări apărând ce nu știm
când apucând coama unuia aici,
când abandonând în alt loc un nor vlăguit,
și cu sentimentul datoriei împlinite
toți, dar absolut toți,
vom înfige adânc
lancea în inima de jertfă a Omului.
.
…și abia atunci,
peste jarul nestins
se va ivi în maramă, plâns,
chipul celor ce au alăptat
acești călăreți

 

[embedyt] http://www.youtube.com/watch?v=uCE5wykkXpg%5B/embedyt%5D

 

 

din seria nouă ”Voodoo child” (2016)

Emanuel Pope – Ți-aș trimite, Doamne, caii mei acasă

 

Iosif Iser- Peisaj dobrogean

 

Ți-aș trimite, Doamne, caii mei acasă,
Lângă mine-n lume nu-şi mai află rostul
Nici câmpii s-alerge, râuri să le treacă,
Nici ceruri să le-ntrebe, nici inimi să vorbească.
Ți-aș trimite, Doamne, caii mei să pască.
.
Ți-aș trimite, Doamne, caii mei acasă,
În urme de copite pământul a început să crească
Şi-n şeile albastre dihăniile nopții  au clădit o casă.
Ți-aș trimite, Doamne, caii mei să pască.
.
Ți-aș trimite, Doamne, caii mei acasă,
Eu le cânt degeaba şi le  mângâi coama,
Peste blânzii ochi ca o boare tristă a coborât toamna 
Ți-aș trimite, Doamne, caii mei să pască
Iarba necosită de la Rai din poartă.

 

[embedyt] http://www.youtube.com/watch?v=I6U7NGRWQO0%5B/embedyt%5D

 

din seria nouă ”Elegii de la capătul lumii” ( 2016 –  )

Emanuel Pope – între ape…

Caspar David Friedrich-Wanderer Above the Sea of Fog

Mariei

‘’Între ape, numai ea era pământ.’’
(Evocare, autor Nichita Stănescu)

.

toate Mariile din jurul meu
au trupul numai și numai de apă
și de pe singura insulă pe care o cunosc
ca un Robinson Crusoe în atâția ani
ochii mei n-au putut vedea altceva
decât un singur continent
-lichid, unitar și nesfârșit-
ca o punte aruncată
între alte două ape
la fel de misterioase
și de adânci
dorite sau refuzate:
între naufragiul meu
și casa mea ultimă.

.
…și de aceea-mi petrec
diminețile și serile înfricoșat
cu gândul prins în marama șoaptelor lor
toate vestindu-mi un drum,
greu de oprit dar și greu de urmat,
și de aceea la orizont
sângerează mereu
lumina peste fețele lor.

.

noaptea, însă, vine un zeu
și-mi dă lecții de zbor
…peste ape.

 

[embedyt] http://www.youtube.com/watch?v=2q5djUXiuiM%5B/embedyt%5D

.

din noua serie ”Elegii de la capătul lumii” (2016)

Emanuel Pope – Ierusalime, Ierusalime

John Singer Sargent- Jerusalem

‘’Tu ai scos laude și din gura copiilor…’’
(Evanghelia dupa Matei)

Ierusalime, Ierusalime,
cetate a mirilor arşi
ce vierme-ţi adoarme în tâmplă
şi-n casele noastre ce duh rău a-nnoptat?
Ierusalime, cetate în flăcări,
cine a pus stăpânire pe străzile-ţi albe
şi cine chipul cel blând ţi-a-ntristat
ce monstru aripa şi-a-ntins deasupra templului tău
şi cine iubirea din leagăn ţi-a luat?

Ierusalime, Ierusalime,
cetate amară, ca un dor nealinat
cugetul meu în temniţa tăcerilor tale  pe  un rug arde
şi-n umbra ce ne desparte tristeţile
ca-ntr-un blestem
cineva ne câştigă doar cu nopţile noastre de plâns.
…de ce taci?
copiii îţi pleacă, Ierusalime,
în şir de torţe vii
-ca un abur dintr-o pâine dospită sufletul lor către cer se ridică-

Ierusalime, Ierusalime, de ce nu răspunzi, dalbă cetate,
trupu-ţi măcinat de durere
în cuvinte şi lacrimi vrem să-l spălăm…

dar cum să-ți vorbim
și cum să-ți cântăm,
să ne auzi, Ierusalime, de durere brăzdat?

Plângem și rămânem singuri…tot mai singuri…singuri…

[embedyt] http://www.youtube.com/watch?v=SBzbeylnbE4%5B/embedyt%5D

din seria nouă ”Voodoo child” (2016)

Emanuel Pope – mâine plec din nou…

 

 exploratorului  Emil Racoviţă cu dragoste și smerenie dulce

Mâine plec din nou
ca un luceafăr al dimineții
să pot bea cu frații mei, pinguinii,
ascunși printre ghețare,
votcă rasă din halbe de bere
și să privesc pe cer
în noapte deasupra noastră
cum se ivesc fosforescente balene
chiar în dreptul Carului Mare
să-mi trec iarăși și iarăși prin vene
cu furie și poftă nebună
doze duble de îndurare
până va ieși din mine
pe jumătate tocit
tot capul dorului și răului
acumulat într-o viață de javră
rătăcită pe meleaguri străine.
.
Măine plec iarăși briză!
în Antarctica mea
sub o cupolă de pânze
Belgica- tu, femeie nemiloasă-
du-mă să-mi pot iubi cu nesaț ecoul
de iubire maximă și toxică
-vorba poetei mele-
fără de care nu pot trăi
…la prieteni, la părinți și la neamuri!
.
Și ajută-mă, Doamne!
să pot duce cât nu pot cuprinde
și pentru fiecare-n parte
să mă-nvrednicesc
și să rămân cum mă dorești
ca din mijlocul lor să pot striga din nou cu toată inima:
Trăiască Prietenia!
…iar eu îți voi ridica Ție
în pânzele albe de nemurire
ale neamului meu
neîndreptățit de poeți
veșnică monastire
de iubire și slavă!
.
Binecuvântat fie numele Tău
în veci
și-n veci
pământul iubirii
pe care mi l-ai dăruit
și ales!

[embedyt] http://www.youtube.com/watch?v=Rk_sAHh9s08%5B/embedyt%5D

 

 

din seria nouă ” Elegii de la capătul lumii” ( 2016- ) 

 

 

Emanuel Pope – Waterford Castle: a story about islands

For few days I was living in the majestic 16th century castle 
of old stone built on a Little Island of magical monastic prayers
an island of flowers inside of another flowering island – Ireland
an open heart breathing vividly in another heart
looking over the unsettle history:
Vikings, Normans and Imperial England
like an unstoppable serial of killers 
hiding inside of Matryoshka mask
one by one full of surprises,
sadness and joy,
Beauty having no rest
in all that time.

And there I was
a Est European fellow from Romanian base in London 
with a scent of Bulgarian-Serb-Croat -Greek in his blood
talking with a chap from Bermuda 
both sipping French Champagne from a Bohemians Crystal glass
at the wedding of a beautiful Irish lady with a gentle English bloke;
a Philippine’s man call Pedro was serving us.

What a cheerful evening!
follow by a wonderful night and unrested morning 
but in spite all I couldn’t stop one thought: 
so many peoples around me from various islands
each one of us an island itself inside of another island
peoples and songs of different lands
dancing through the incomprehensible Universe
all captured by a huge Blue-Whale
from which I belong myself
but still we don’t know our ultimate home.
Do we all meet again after that journey?
Do we all be at another wedding in another castle
built on another island of magical prayers like this one
and hiding ourselves inside new Matryoshka mask
one by one, full of surprise, sadness and joy?
I think so!

[embedyt] http://www.youtube.com/watch?v=TANXVmO8Df4%5B/embedyt%5D

 

Emanuel Pope – the Saturday who took me from Somme to Gherla

Sorin Feraru- Reeducarea

”Nu există iertare și nici îndurare pentru un popor cucerit de diavolul uitării”

(zicere personală) 

Today, Saturday evening
I meet a friend in the pub of Northwood Hill
76 years old fellow, half English- half Irish
an retired rugby player
who organize this summer a trip to Somme, France
with all his childrens, cousins and grandnephews
from England, Ireland, America and Canada
26 of them- to see how their grandfather and grand-grandfather is doing there now
death at age 30 in 1916
in the trench of mud and humanity battle
I was listen to him
and all the drink was too short for me
so the music band in the ‘’Whisper Wheel’’
Mc Can private soldier
was one of the brave Durkheim Infantry Regiment
left Irish home
with no hope to survive
what a mesmerize story, no?
and I heard an angel

from above the ceilling

with beautiful wings
seven of them

talking with me
and I was talking with him:

                  Zis-a:

     – Strigarea e mare şi păcatul
                                          cumplit e de greu.
pogorî-mă-voi deci să văd dacă faptele
                                            sunt cu adevărat
aşa cum s-a suit până la noi strigarea împotriva lor,
                                           iar de nu, să ştiu”

– Pierde-vei, oare, pe cel drept ca şi pe cel păcătos,
încât să se întâmple celui drept ce se întâmplă celui nelegiuit?
Poate în cetatea mea să fie cincizeci de drepţi:
pierde-i-vei, oare, şi nu vei cruţa tot locul meu
pentru cei cincizeci de drepţi, de se vor afla în cetate?’’

                    Zis-a arhanghelul:

        – De voi găsi în cetatea ta cincizeci de drepţi
numind cinzeci de martiri căzuți în temnițele comuniste
                                        voi cruţa pentru ei toată cetatea
                                       şi tot locul tău”.

Şi am a zis: – Iată, cutez să vorbesc, eu, care sunt pulbere şi cenuşă!
poate că lipsesc cinci din cincizeci de drepţi; poate să fie numai patruzeci şi cinci; pentru lipsa a cinci pierde-vei, oare, toată cetatea mea?”

– Nu o voi pierde de voi găsi acolo patruzeci şi cinci de drepţi”.
– Dar de se vor găsi acolo numai patruzeci de drepţi?”
– Nu o voi pierde pentru cei patruzeci!”
– Dar de se vor găsi acolo numai treizeci de drepţi?”
– Nu o voi pierde de voi găsi acolo treizeci”.
– Poate că se vor găsi acolo numai douăzeci de drepţi”

                                  Și răspuns-a Arhanghelul:

– Nu o voi pierde pentru cei douăzeci”.
Și am insistat deși nu credeam că vor fi :

– Dar de  vei găsi acolo numai zece drepţi?

                                Iar Arhangleul a zis:
„Pentru cei zece nu o voi pierde”.

……

I was tremble after this
and felt that all fears came in my mind
my soul was like an empty shopping bag
when I was a beggar in the London street:
               Please God! give me some hope!
                                   My people are so weak!

 

[embedyt] http://www.youtube.com/watch?v=hsUBs51dbSk%5B/embedyt%5D

Emanuel Pope – afară din cetate!

 

Edvard Munch – Melancholy (1894)

 

 

‘’n-am trăit degeaba

de pomană a fost însă tot ce m-a bucurat’’

(zicere personală)

.

.

tot ce am trăit până la 47 de ani nu a fost viață

iar de-acum încolo …va fi și mai puțin

zeii nu mi-au fost și nici nu m-au dorit aproape

și tot ce m-a bucurat sau întristat 

sub ochii mei s-a risipit ca o nălucă

eu n-am urmat cortegiul lor până la capăt

iar miezului lumii i-am stat mereu departe

privirea mea n-a cunoscut lumina

și nici întunericul

și trupului meu nu i-a fost dat să simtă

 ‘’ca pe carnea lui’’

(vorba unui alt poet ascuns)

fierul încins al adevărului roșu marcând Umanitatea.

toate lucrurile în care am crezut și cred

…ieri și azi

au fost și au rămas doar umbre

și numai umbrei lor m-am închinat frenetic

Și totuși,  iată, încă mă numesc „om viu”

câtă rușine!

degeaba mă trezesc acum

în anii bătrâneții 

cercetător și revoltat 

-poetului nu-i este îngăduit nici 30 de ani să se împlinească –

degeaba rimele-mi sunt azi așa de bune soațe

și ochiul lumii-l fac să mă privească

Oh! cât de slabă-i e privirea

în versul firii ei dansând

zilnic mă-mbrac ca un cadavru.

                         Cel care spune și se simte mort

                               să fie înlăturat cu pietre din cetate!

Agață-mi, Doamne, așadar, Tu, clopotul de gât

și zvârle-mă dincolo de ziduri

porcul, omul și actorul

cu lepra unei tinereți fără izbândă

doar pietrelor să le vorbească

și cu iubirea sa atât de trâmbițată

prin venele-i deschise

deșertul să-l hrănească.

…………

Așa să se-mplinească pentru toți poeții rodul

ce-au risipit trecând prin apa vieții tinerețea

fără izbândă pentru alții!

 

din seria nouă ”Voodoo child” ( 2016) 

 

[embedyt] http://www.youtube.com/watch?v=-tW7bIyk4ko%5B/embedyt%5D

Emanuel Pope – pacea

3a60f21a-aeb2-4ffa-8a78-64c71099d3eb

Georges Braque – blue peace doves (tribute to Pablo Picasso)

 

voi păsări de apă

și voi – mori nesfârșite de cuvinte-

zburând neîntrerupt

prin timpul care macină

vă conjur: iubiți-vă!

și faceți pace

tu moarte și tu prietenie

tu suferință și tu iubire

zburând în stol

deasupra casei mele

 

[embedyt] http://www.youtube.com/watch?v=bwYzgSdGL2U%5B/embedyt%5D

.

din ”Elegii de la capătul lumii” (2016)