Trepte către cerul din noi

lui Emanuel

„Mi s-a vorbit despre oameni, despre umanitate,

Numai că eu n-am văzut niciodată nici oameni, nici umanitate.”

(F.Pessoa)

 

călători de o noapte
am străbătut împreună lumea viselor pure
o vreme
mi-ai vorbit în tăcere
cuvintele criptice
au luat foc în adâncul sufletului meu
ascultând o tristă ghicitoare
la care numai morţii ar fi putut să răspundă
la capăt de drum ne-am oprit şi ţi-am spus:
eu mă voi întoarce dar tu vei locui de-acum aici
şi multe lucruri ţi se vor întâmpla
prin lume
împovărat de darurile stranii ale vieţii vei umbla
cu sentimentul unui veşnic exilat
ca setea râului secătuit de soarele amiezii desfrânate.
ssst! ascultă!
greaua lumină a zorilor
se umple
de ţipătul speriat al păsărilor ce dispar
în înălţimile de dincolo de linia orizontului.
adio, prietene, îţi spun,
s-au trezit nebunii istoriei ratate
şi-au împânzit câmpurile arse şi pustii
cu gonaci şi arme sofisticate
– s-a deschis sezonul de vânătoare la mierle, prigorii şi ciocârlii

 

[embedyt] http://www.youtube.com/watch?v=oLhyE8-gs8g%5B/embedyt%5D

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s